Săptămâna ce tocmai s-a încheiat a adunat la Londra toată spuma tenisului mondial. Primii opt jucători ai lumii au evoluat, timp de o sapatamana, în O2 Arena și i-au încântat pe fanii prezenți în tribune. Toți fanii tenisului au stat cu ochii pe „Turneul Campionilor” pentru a vedea dacă într-adevăr Rafa Nadal este imbatabil, dacă Roger Federer poate face față asaltului „lupilor tineri” sau dacă noua generație a tenisului se poate impune în fața coloșilor.

Iar spectatorii din întreaga lume au primit ce și-au dorit. O finală de vis între titanii tensiului actual: Rafael Nadal și Roger Federer. Spaniolul nu a fost în cea mai bună formă la acest turneu, iar acest lucru se vede și în statistici. Două victorii în 3 seturi în fața lui Roddick și Murray. De cealaltă parte elvețianul Federer a sosit la Londra după un sfârșit de an destul de bun cu o finală și un trofeu câștigat. Însă la Londra a fost pur și simplu magistral. A pierdut doar un set, în finală în fața lui Nadal, și a defilat pur și simplu pe teren, în toate cele 5 meciuri pe care le-a jucat.

Campionul elvețian a demonstrat încă o dată că poate face față noului val din tenis, ba chiar poate să-l și domine. O săptămână de vis pentru elevetian încheiată cu o seară magică în fața lui Nadal și o victorie fără dubii. După această a cincea victorie de la Turneul Campionilor rămân câteva întrebări. Poate Federer să țină pasul și anul viitor cu junii din dreptunghiul verde? Poate să ajungă din nou nr.1 mondial. Este greu de crezut ținând cont că anul viitor va face 30 de ani, dar evoluțiile din această săptămână demonstrează că încă poate. Pur și simplu a mers totul perfect.

Elvețianul nu le-a dat rivalilor săi nicio șansă. A fost încântător, ca în zilele în care nu avea adversar pe teren. A fost acel Federer care acoperea mingea fără ca adversarul să știe unde o lovește. Agresivitatea și îmbunătățirea reverului combinate cu talentul, ambiția, inteligența și dorința de revanșă au făcut ca Roger Federer să defileze în fața primilor 8 jucători ai lumii. A demonstrat încă o data că dacă își dorește ceva cu adevărat mâna lui dreaptă poate fi o completare a rachetei, că reverul sau poate fi desenat în teren cu particule cerebrale, că tenisul poate fi și altceva decât violență brută și mult atletism.

Roger a arătat că tenisul mai înseamnă încă o scurtă de efect, un forhand magic (lovit cu inteligență și nu cu brutalitate), că tenisul poate fi încă o artă în care cei doi tenismeni pot desena pe teren, trasee gravate cu inteligență secretate de creierul unor mari campioni.   Iar publicul londonez a apreciat asta. Nu a uitat de momentele de magie pe care le-a oferit elvețianul în întreaga sa carieră pe iarba de la Wimbledon, și l-a răsplătit cu aplauze venite din inimile călduroase, ale unor oameni care nu au uitat munca pe care o faci și care te iubesc pentru bucuria pe care le-ai creat-o. Cu siguranță „Ceasul elvețian” a dat ora exactă la Londra, a fost adevăratul Big Ben în această săptămână.